Uitam…


Cum sa lupti pentru viata sau cum s-o traiesti ? Asa ne intrebam zi de zi, cand vezi ca unii aleg  cea mai usoara ‘cale ‘sa scape de greutatile vietii. Desi, pare un paradox mereu stam si analizam ceea ce ne este oferit.

Nu suntem in masura sa judecam pe nimeni pentru ca nimeni nu ne ofera dreptul acesta, dar uitam clipele frumoase imediat, uitam de scopul nostru, uitam de ce existam…uitam sa mai fim  oameni.

Uitam ca avem mereu de ales, ca putem fi mai buni cu cei din jur sau ca putem fi noi insine…vrem sa depasim limitele vietii, sa fim perfecti si sa fim mai presus de toti si de toate…

Uitam sa dam un sens vietii, uitam sa profitam de momente memorabile, sa impartim din caldura sufleteasca…uitam sa fim oameni…

Simple cuvinte…


Pentru ca in fiecare zi ma simt tot mai singur…simt lipsa ta, simt lipsa unei suflet care sa imi fie alaturi…poate ca nu merit sau poate ca imi este prea dor de tine si nu pot accepta ca nu te pot avea…dar oricat de mult as vrea imi doresc..

Uneori trebuie sa acceptam ceea ce suntem si ceea ce facem si de aici pornesc contradictiile pe care le avem in viata…si iarasi amestec cuvintele in care inteles ma fac doar eu…

Pentru ca sunt om  si am sentimente…si pentru ca doare uneori cat imi este de dor…desi uneori incerc sa scap de tot ce ma inconjoara, dar stiu ca nu reusesc…totusi e trist fara tine…doare

Cuvinte in care pun sentimente , cuvinte care pentru unii nu isi au rostul…sentimente pe care unii nu le au….nimic mai mult.. doar atat…simple cuvinte

Clipa…


Muzica, un pic de cafea si desigur cutiuta din care scot cuvinte…scot amintiri…scot si sentimente…trairi sufletesti…desi ma pierd cu nepasare in noapte, parca astept tot mai mult acest moment…moment in care tot ce am in gand evadeaza .

Nu reusesc sa ma desprind de cuvintele din mine, cand incep sa scriu lasandu-ma purtat de val …poate daca viata mea ar fi un timp necontorizat as putea sa stau si sa scriu la nesfarsit. Imi este atata de dor de ea…pe zi ce trece tot mai mult, o astept nesperat sa vina si parca e tot mai departe…

Desi mereu ma intreb cand va veni, eu tot stau si respir din ce in ce mai greu…unde este  oare acea clipa de  caldura sufleteasca ?

Exista o parte numai a mea…


N-am mai scris de ceva vreme asa des cum o faceam altadata… adevarul e ca de data asta, am avut ocazii sa scriu, dar mereu spuneam ca poate maine si de multe ori, chiar am inceput sa o fac, dar m-am razgandit pe parcurs. Nici nu stiu de ce am facut asta, poate fara motiv, asa cum traiesc  in ultimul timp: fara motiv…

Uneori poate sunt nervos si ii fac pe cei din jur sa ma urasca, alteori ma tem si de sentimentele mele, imi e frica de intensitatea lor. ….dar tot ce stiu este ca unele cuvinte sunt de neinteles pentru cei din jur.

In cuvinte. Aici ma regasesc. In nebunia mea dupa libertate uneori incatusez pe altii. Si uit de frumusetea caldurii sufletesti uit de tot si de toate.

Uneori, ma gindesc ca in momente ca astea de acum, ca cele de ieri sau poate de maine … acolo unde nu ma vede nimeni si sunt doar eu, trec  cuvinte pe o pagina in care exprim tot ceea ce vreau 

Poate nu e corect fata de altii in legatura cu subiectivitatea mea, cred si sunt sigur de libertatea expunerii in cuvinte a tot ce se  numeste lumea din jurul nostru…e poate prea tarziu sa mai asez cuvinte, dar am sa tin cont de un sfat primit azi si am sa incep sa caut, desi poate ca am gasit si e langa mine…

Inca mai astept…

Pentru ca anumite cuvinte se pot considera fapte…


Vrem uneori sa schimbam persoana din fata noastra, crezand ca o sa reusimFaptele intotdeauna spun mult mai multe decat o pot face cuvintele, dar nu este intotdeauna asa cum se zice… Poate ca ne inselam, iar cuvintele spun mai mult decat o pot face faptele… Și totuși, in mod paradoxal, lumea e însingurată și parcă tot mai rar, ascultă și nu doar aude.  Si mi-e dor si mie de fapte, de gesturi din alea simple si bune, de  Insa, se pare ca azi se spun prea multe cuvinte, mult prea multe fata de faptele pe care suntem in stare sa le facem. Cuvintele lasa vanatai insa care se vindeca mult mai greu.  De aceea dor, pentru ca suntem fragezi pe interior, ne vindecam, dar mult mai greu in urma lor  Cuvintele dor foarte tare chiar daca uneori auzim si o gluma la adresa noastra Toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc. 

Some few days without words…


Scriu de dor, pentru ca am inceput o viata in care totul se petrece cu mare viteza. Timpul se pare ca nu mai este aliatul meu, trece mult prea repede si nici nu imi dau seama cand a trecut ziua in care informatia a fost consumata de fiecare coltisor al lumii.

Desi as vrea sa mai petrec zilele de odinioara, parca totusi stilul nou de viata ma impinge sa vreau din ce in ce mai mult, sa ajung cat mai sus, sa invat cat mai multe. Totusi astept ca unele cuvintele sa se aranjeze singure pe pagina si sa contureze ceea ce vreau cu adevarat. Asa cum stiu mereu arunc cuvinte cu inteles pentru  mine si foarte neintelese de  altii, dar la urma urmei toti gandim cum vrem si intelegem ceea ce vrem si nu ceea ce ni se spune.

Poate intr-o zi voi fi pe intelesul tuturor…

nimic deosebit…


Incerc sa nu uit copilul din mine cum era odata, desi traiesc intr’un ocean de probleme si griji …copilul din mine l’am uitat intr’un album undeva prin dormitor…. poate m’am grabit sa pasesc prea rapid in lumea celor maturi.

Sunt treaz de 5 minute, dar pleoapele mele refuză să se deschidă, să privească din nou aceeaşi rutină,  încă o zi care nu o să aducă nimic deosebit în viaţa Nu simt nimic deosebit. Doar ca mai trece o zi din viata mea. Oare cand incepi sa iti dai seama ca te-ai maturizat? Ca gandesti si te porti altfel, mai in ton cu varsta ta? …raman fara idei,  fara cuvinte si fara raspunsuri…